Tu nu stii, dar copacii toti te cunosc. Nu te judeca.Te observa doar, in tacere. Tu nu stii, dar luna te urmeaza in fiecare noapte. Chemandu-te, uneori, in lumea viselor printre umbre de stele si fire de timp. Tu nu stii, dar pana si soarele, se amuza zarindu-ti chipul mohorat si posac. Iar vatul, scutura cu spaima conturul de lumina asezat pe buzele tale. Lasa-ti pleoapele sa cada si nu intreba de ce. Dormi doar.Si lasa-te purtat de vise. Gandul la tine ma face sa ma simt intotdeauna ca acasa.